Lacul Sfânta Ana

„Mân­dria i-​a şop­tit stăpânu­lui nemi­los al cetăţii Bálványos, Upor, să prez­inte o caleaşcă mai deosebită decât cea trasă de 6 cai cu care a venit în viz­ită un pri­eten de al lui. Tru­faşul, a înhă­mat şase fete fru­moase, dar fetele nu au putut mişca caleaşca grea. A lovit put­er­nic cu biciul, iar din gâtul fru­mos al Anei a început să curgă sân­gele. – Fata l-​a chemat pe Dum­nezeu în aju­tor. Şi iată; în tunete groaznice şi ful­gere tros­ni­toare, cetatea mân­dră s-​a prăbuşit, s-​a scu­fun­dat în pământ, până când totul a fost înghiţit de ape. Şase lebede au păşit pe uscat, s-​au scu­tu­rat şi s-​au trans­for­mat înapoi în fete, iar fru­moasa Ana a fost can­on­izată de leg­endă în sfântă”. Gyár­fás Győző

Geologii abor­dează for­marea lac­u­lui dintr-​un alt punct de vedere şi fără să le pese de leg­ende, una mai fru­moasă decât cealaltă, afir­mând cu pre­ciz­itate seacă fap­tul că, lacul este sin­gu­rul lac vul­canic rămas intact din Europa de Sud — Est. Apa din lac este curată, trans­par­entă şi pota­bilă, apa fiind caldă la mar­gine pe perioada verii, dar rece ca gheaţa în partea de mijloc. Toc­mai din acest motiv tur­is­tul tre­buie să aibă la îndemână o sti­clă de vin gus­tos sau în lipsa aces­tuia o sti­clă de apă min­er­ală, dacă vrea să bea una bună după o frigăruie.

Lacul nu are izvor, Dum­nezeu îl ali­mentează de sus, apa se evap­oră pe partea sudică a peretelui crateru­lui, creând izvoare tem­po­rare de-​a lun­gul malu­lui pârâu­lui Zsom­bor. Din orice parte se poate ajunge cu uşur­inţă la lac, iar cei care sunt leneşi, con­tra­cost, se pot deplasa cu auto­tur­is­mul, pe dru­mul proaspăt asfal­tat, ajungând aproape de malul lac­u­lui. Există posi­bil­i­tatea de a închiria bărci, iar vara putem să înnotăm, activ­i­tate reco­man­dată cu mare drag de local­nici, spunând că cei care fac baie sau se spală pur şi sim­plu în apă, vor fi ocrotiţi timp de un an de zâna bună.

Lângă lac găsim şi o capelă roman­tică, care se ascunde sub frun­z­işul des al copacilor, Capela Sfânta Ana, con­stru­ită în anul 1977 în locul celei din lemn.